Temps d’Images 2015 Corp comun
Temps d’Images 2015 Corp comun
You Might as Well Have Sung the Swedish National Anthem
Calendar
Este un loc comun astăzi să acuzăm politica, guvernele, economia, corporațiile, armata, mass-media, jocurile video, pornografia, anumite sporturi și o bună parte din ceea ce numim divertisment pentru producerea sau reproducerea mecanismelor care generează, perpetuează și consolidează elementele care contribuie la o cultură a violenței. Substanța din care se alimentează însă acestea e generată de fiecare dintre noi, de fricile și slăbiciunile noastre, de dorințele și intențiile fiecăruia, și de felul în care lăsăm toate acestea să se intersecteze, să se suprapună și să absoarbă alte logici și agende. În relație cu mecanismele Puterii, acestea se transformă în complicități și dependențe, ne fac vulnerabili și șantajabili. Ne lăsăm manipulați și manipulăm la rândul nostru, folosim, abuzăm și utilizăm violența în cele mai intime și banale gesturi și acte cotidiene, creând astfel structura pe care violența ajunge la scară largă și se reinserează totodată ca parte insignifiantă din viața noastră de zi cu zi.
You Might as Well Have Sung the Swedish National Anthem nu pleacă din poziția autovictimizării cu accente justițiare, căci violența pare deseori de neocolit, fiind parte din resorturile cele mai intime ale vieții. Aceasta este prezentă chiar și în simplul fapt că artistul este în cazul de față pus în imposibilitatea de a lăsa actul performativ să se desfășoare fără a-l explicita și pregăti printr-un altfel de limbaj și discurs care se impun ca o autoritate deasupra actului în sine, încercând să îi legitimează existența.
Titlul You Might as Well Have Sung the Swedish National Anthem este în fapt un citat relevant împrumutat dintr-un interviu dat de fostul ministru de Finanțe al Greciei – Yanis Varoufakis – aflat în ipostaza ingrată de-a nu putea negocia (aproape) nimic cu marile puteri economice ale Europei și ale lumii. Fățiș plasate în favoarea unei agende de tip economic, acestea par să fi evacuat complet din discuție omul și nevoile sale, dezvăluind astfel o altă fațetă a violenței cu care Puterea operează în lume. Atroce, performată direct și cinic, nedisimulată și nemediată.
You Might as Well Have Sung the Swedish National Anthem nu ne vorbește despre criza din Grecia și nici nu intră în analize economice aride, ci coboară subtil și fluid în politica intimității, acolo unde par să apară primele impulsuri și tensiuni care transformă gânduri în intenții, gesturi și acte, dar și în proiecte, politici publice, măsuri economice și de altă natură, modificând realitățile în care existăm.
Artistul Farid Fairuz consideră că timpul este prima resursă esențială care ne este furată. Acesta vede performance-ul actual ca pe un gest politic de smulgere a unei ore din logica competiției, eficienței și productivității și ca pe un act de restituire a acesteia unui singur participant de gen masculin. Aflat în fața acestuia, îi dezvăluie manipulările implicite ale actului artistic, ca prim pas spre înțelegerea felului în care puterea poate să opereze la niveluri mai subtile, și ca pe o nouă posibilitate de negociere între două părți.
You Might as Well Have Sung the Swedish National Anthem coboară totul la scară umană și redeschide un spațiu confortabil și intim de dialog și reflecție, regăsind firescul exact în mijlocul unui performance pe care îl înșurubeză tandru în realitatea din care face parte.
Premiera acestui performance a avut loc în cadrul Festivalului de Arte Performative Timișoara (FAPT), în luna septembrie 2015 și a fost prezentat în cadrul Bienalei de Arte Emergente, București, iar apoi la Atelier 35, București, în cadrul programului 2015 al Căminului Cultural.
concept & performance: Farid Fairuz
o co-producție: Solitude Project, Centrul Cultural German Timișoara/Festivalul de Arte Performative Timișoara, Căminul Cultural. Proiect realizat cu sprijinul Fundației ERSTE
Despre artiști
În 2010, artistul Mihai Mihalcea a luat cu asalt scena culturală cu un proiect de ficţionalizare a propriei biografii, devenind Farid Fairuz. Până să se reinventeze în Farid Fairuz artistul Mihai Mihalcea a avut un rol esenţial în multe dintre iniţiativele care au condus la recunoașterea internaţională a dansului contemporan românesc și la înfiinţarea unor structuri și instituţii devenite repere ale acestui domeniu. Între 2006-2013 a fost director al Centrului Naţional al Dansului din București. În 2006 a fost nominalizat pentru premiul Paris – Europe 2006, de către Maison d’Europe et d’Orient din Paris. În 2013-1014 a fost bursier al Academiei de Artă din Berlin. În 2014 a co-curatoriat festivalul Good Guys Only Win in Movies la Hebbel am Ufer Berlin.