Performance exceptional asupra umanităţii unei iubiri teribile; o arhitectură împărtăşită, întărită de cuvinte şi de libertatea brutală, despre „repararea corpului” peste ambianţa externă, cu inima în balanţă deasupra viscerelor, o metaforă construită pentru statica iubirii, care uneori trebuie povestită întregii lumi.

Alex Mirutziu încearcă noi metode şi perspective novatoare implicând o recuperare a subiectului între rearanjamentele materialului, între ce se vede şi ce se spune, ce se face şi ce se poate face – între moartea structurată şi migrarea suferinţei.