După ce a dansat timp de cinci ani în piesele Pinei Bausch, Alexandre Castres s-ar fi putut teme să fie singur pe un platou. Cu viclenie inventează un personaj partener, Dl. Zéro, cu care se joacă… dar pe care îl şi încarnează. Într-un decor de thriller poliţist, dungat în negru şi galben, presărat cu neoane şi imagini video, îşi desfăşoară acţiunea solitar şi ne învăluie încet în atmosfera pe care o creează. Mirarea sa în faţa nonsensului vieţii ia forma unui portret robot al morţii. Dl. Zéro se joacă de-a moartea. „Dă din braţe” cum ar da din aripi. Postura sa pământească, ancorată, face loc unui dans fascinant al bustului, fluid şi zvelt. Mişcările, cuvintele, imaginaţia care scapă de sub control sunt absorbite şi redate de un lung suflu coregrafic, într-o unitate de acţiune.