Madeleine este povestea unei așteptări. A unei femei care așteaptă întoarcerea cuiva. Nu știe nici a cui și nici cum sau când se va petrece. Știe doar că se va întâmpla, că va fi ceva imprevizibil, devastator și distrugător. Că va nărui tot ce-a construit până atunci. La început totul arată seren, sigur și protejat: femeia singură ocupa un spațiu sigur și bine definit. Gesturile sunt minimale iar mișcările lente rămân suspendate în aer. Spațiul e liniștit, precis delimitat, liniile care-l străbat formează trasee și cărări bine definite. Încet dar implacabil, se coboară o vrajă stranie care mișcă tot ceea ce-ar trebui să rămână imobil, semnale contradictorii își fac apariția în cutele realității, o boare de vânt, o umbră care se strecoară, o lumină care se aprinde și se stinge necontrolat. Femeia încearcă să se apere, să rămână ancorată în realitate. O atmosferă ciudat electrizată umple scena. Femeia își dă seama că în curând nu va mai fi singură.