Spectacolul este bazat pe o documentaţie elaborată, timp de trei ani pe tema proprietăţii şi a relevanţei sale în societatea românească contemporană, cu o focalizare pe schimbările majore din spaţiile privat şi public. Spectacolul documentează contexte politice diferite schiţând filosofia ca făcând parte dintr-un spaţiu comun sau fiind lipsită de un spaţiu privat.
Dramaturgia este construită pe două nivele: primul, opt fragmente care contextualizează diferite perspective asupra proprietăţii, printre care, un primar care le promite un oraş perfect celor care îl votează, o femeie care se luptă pentru ca pisica ei să aibă un loc unde să facă pipi, un cuplu extenuat de încercările de a-ş lua o casă a lor; şi la nivelul al doilea, mai multe interviuri-video cu actorii, care vorbesc despre propriile mijloace de abordare si cum tratează tema proprietăţii.