Cartea explorează o zonă artistică ce apare frecvent, în ultima vreme, în spațiul public, sub sintagma, cu sau fără ghilimele, de sector independent: artiștii, organizațiile și spațiile de spectacol care funcționează în afara cadrului instituționalizat și subvenționat și a sistemului comercial, asumându-și în același timp misiuni de serviciu public (teatrul educațional) și de inovație artistică. Cât de șomeri sunt actorii care lucrează ca freelanceri? Care e diferența dintre independent și privat/comercial? De ce relația dintre subvenționat/public și independent nu poate fi decât simbiotică și în ce constă această simbioză? Cum funcționează dinamica schimburilor dintre public, privat și independent? Ce a inventat teatral scena independentă și cum s-a întâmplat asta? Care este poziția artistului într-un sistem de lucru non-instituționalizat?