Matei, un tânăr informatician, recompune povestea sa imposibilă de iubire, la limita dintre real și virtual. Pierdut printre chemările vieții, reprezentate de diverse personaje din povestea lui, Matei se află mereu într-o dezolantă și autocritică relație cu sine, într-un balans continuu între ceea ce face și ceea ce gândește. Avem astfel acces la cel puțin câteva paliere din viața lui: ce face, ce spune, ce crede despre ceea ce face și spune și, nu în ultimul rând, ce ar prefera să facă/spună. Avem apoi acces la o serie de alte personaje care gravitează în jurul lui, față de care din nou reacțiile lui Matei sunt diferite de la gând la fapt. Toate aceste elemente și paliere care îi colorează existența devin creatori de atitudini preluate în spectacol în ordinea aparent haotică în care se formează în mintea lui Matei, în interferența lor, care se bazează pe conexiuni mai mult sau mai puțin evidente.
Singur pe scenă, Matei se reîntâlnește cu celelalte personaje din „filmul” întâlnirii sale cu femeia inaccesibilă de care se îndrăgostește numai pe proiecțiile care îl înconjoară, și, odată cu el, înconjoară și publicul, într-o ultimă încercare de a se întâlni cu sine.