Filmul are drept punct de plecare premisa lui Andrei Ujică care consideră că „La urma urmei, dictatorul nu e decât un artist care are posibilitatea să-și pună integral în practică egoismul. E doar o chestiune de nivel estetic, dacă el se cheamă Baudelaire sau Bolintineanu, Ludovic al XVI-lea sau Nicolae Ceaușescu”. Din punct de vedere formal, Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu demonstrează că astăzi, utilizând exclusiv imagini existente, se pot realiza opere cinematografice pe subiecte recente, cu o respirație epică similară celei pe care o cunoaștem din filmele istorice de ficțiune.