Într-o societate în care totul se întâmplă cu viteza luminii, puţini sunt cei care mai au timp să se oprească din alergat şi să-şi îndrepte gândurile şi acţiunile spre o idee comună. Solidarizarea pentru o cauză comună nu-şi mai are sensul în momentul în care nu ţi-ai plătit chiria, job-ul tău îţi consumă toată energia sau, la polul opus, viaţa de adult e aşa cum ţi-ai imaginat-o: ai familie, o slujbă, o casă şi o maşină.

Cei care se poziţionează împotriva sistemului devin de cele mai multe ori paria ai societăţii. Dacă faci parte din sistem, eşti protejat? Sistemul îţi oferă şansa de a alege şi de a-ţi forma propria individualitate. Aceasta este libertatea. Sau nu?