Temps d’Images 2015: Corp comun
7-14 noiembrie 2015

Ce înseamnă să lucrezi în colective de artiști în care ideile reprezintă un bun comun, iar auctorialitatea individuală nu mai este vizibilă în sine?

Cum gestionăm apartenența la un grup, solidaritatea și integrarea în raport cu nevoia păstrării propriei individualități și a propriei voci creative? Avem nevoie de un corp comun pentru a ne face vocea auzită, individual și colectiv? Sau avem nevoie de eroi, de personalități izolate care să ne reprezinte? A face corp comun și bunurile comune sunt ele o ficțiune?

Continuând linia curatorială ce urmărește cartografierea performativă a celor mai importante și stringente tematici socio-politice ale lumii contemporane, această ediție a festivalului Temps d’Images interoghează Corpul comun printr-o paletă largă de expoziții și conferințe (Nick Srnicek, Helen Hester, Raluca Voinea), dar și creații performative: premiera românească a piesei Pulverizare de Alexandra Badea (regia Frédéric Fisbach), despre globalizarea dezumanizantă a muncii, lectura piesei Căpcăuni de Yann Verburgh, spectacolul lui Raul Coldea și Petro Ionescu, Provizoriu, o abordare a invizibilității sociale în România, Statul / The State, un performance de Alexander Manuiloff (Bulgaria) despre valorile comune ale cetățeniei și performance-ul de animație al artistului vizual Ciprian Mureșan, Untitled. O secțiune specială e dedicată creațiilor tinerilor artiști emergenți: Staff, un performance de Andreea David și Ingrid Berger Mhyre, și Ghinga, o dramatizare a povestirii lui Dan Coman. De asemenea, Festivalul va găzdui un eveniment dedicat fotbalului feminin, proiecția filmului Martei Popivoda (Serbia) – Iugoslavia, cum ideologia ne-a mișcat corpul colectiv și lansări de carte.

În cadrul Platformei Independente de Artele Spectacolului se întâlnesc în această ediție producții care chestionează în același timp modalitățile colaborative de lucru artistic și (de)solidaritățile vieții noastre. Pentru că meriți (proiect observațional coordonat de Bogdan Georgescu) confruntă presiunile normative la adresa corpului femeii. Gândirea socială patriarhală este chestionată și în You Might as Well Have Sung the Swedish National Anthem – performance-ul pentru un spectator-bărbat (one on one) al lui Farid Fairuz, în timp ce un alt one on one, The Agency of Touch al Mădălinei Dan, are drept miză redescoperirea corpului tactil. Voi n-ați văzut nimic (one-man show creat de Alex Fifea, Cătălin Rulea și David Schwartz) pune în scenă abuzul social, în timp ce Foamea noastră cea de toate zilele (Radu Apostol și Ana Mărgineanu) propune o explorare directă a naturii sărăciei și a felului în care ficțiunea poate influența realitatea, iar Produse domestice (Ioana Păun și Xandra Popescu) aduce împreună tema exploatării domestice a femeii, pe cea a abuzului și a precarității.

Din nou, Festivalul a comisionat și coprodus două spectacole ce abordează subiecte delicate și puțin reprezentate: violența pornografică și modul în care ea se infiltrează în relațiile umane cotidiene (Cunthate [Ură] de Nico Vaccari), construcția identitară și complicatele interacțiuni sociale ale persoanelor transgender din România (Ea e băiat bun, o monodramă de Eugen Jebeleanu, avându-l în distribuție pe Florin Caracala).

Artistul asociat al acestei ediții a Festivalului Temps d’Images este Alexandra Pirici, în a cărei practică se întâlnesc dansul contemporan, artele vizuale, muzica experimentală (sub numele Adda Kaleh). În 2013, a semnat împreună cu Manuel Pelmuș O retrospectivă imaterială a Bienalei de la Veneția, iar lucrările ei au fost prezentate la Hebbel am Ufer, Berlin, Bass Museum of Art din Miami, Centre Pompidou, Manifesta 10 etc. În cadrul festivalului, Alexandra Pirici prezintă Instrumente delicate manipulate cu grijă, o acțiune continuă coprodusă de imagetanz/brut Viena și CNDB, în care se întâlnesc preocupările artistei pentru memoria individuală ca arhivă subiectivă și readucerea artei muzeificate la o dimensiune uman-corporală.