O nouă ediție a Festivalului Temps d’Images a luat sfârșit, după opt zile pline de spectacole, filme, performance-uri, discuții, prezentări, expoziții, lansări de carte, momente intense trăite împreună cu publicul festivalului și invitați. Între 7 și 14 noiembrie, am avut parte de 10 spectacole de teatru, 2 de dans, 7 performance-uri dintre care 51 de reprezentații ale performance-urilor pentru un singur spectator (toate jucate cu casa închisă), o proiecție de film, 4 evenimente de prezentare și discuții, 3 lansări de carte și o instalație. Public numeros, peste 25 de programatori străini și români, peste 100 de artiști invitați, peste 60 de voluntari și membri ai echipei, toți au contribuit la realizarea celei de-a opta ediții Temps d’Images Cluj, despre care suntem bucuroși să vă împărtășim câteva gânduri de final.

Realizarea acestei ediții a fost rezultatul unui efort comun între organizatori, finanțatori, parteneri și public. Sprijinul acestuia din urmă în timpul campaniei de crowdfunding care a precedat festivalul a contribuit la sentimentul de optimism cu care am început, iar tema Corp Comun a căpătat sensuri noi, pe care nu le anticipasem. Platforma Independentă de Artele Spectacolului a găzduit o selecție de noi producții din scena independentă românească, prezentate atât publicului clujean, cât și unui grup de programatori din țară și din străinătate, în încercarea de a pune sub reflector acest segment proaspăt, provocator și inovator.Deschiderea oficială a fost o predare de ștafetă tematică între ediții, o trecere informală de la Ce ne hrănește laCorp comun, în cadrul căreia ne-am împărtășit influențele care ne inspiră și ne pasionează, am celebrat ceea ce avem în comun, rămânând deschiși la noi experiențe. Nu au lipsit din Temps d’Images #8 nici experiențele noi și nici momentele de conștientizare a lucrurillor care ne unesc, după cum nu au lipsit nici discuțiile aprinse după un spectacol provocator sau momentele de reflecție la temele propuse. Spectacolul de deschidere a fost Balansé,  un spectacol de dans al artistei Agnés Dru din Martinica, ce pornește de la o formă de dans proprie acestei zone, pentru a explora noțiuni de echilibru, simetrie și ritm. Acestuia i-a urmat Untitled, performance de Ciprian Mureșan, în care se inversează procesul prin care ficțiunile pentru copii sunt realizate de adulți, transformând copiii în personaje și autori unici ai dialogului folosit.

În cadrul programului recomandat de Alexandra Pirici, artista asociată a acestei ediții, am participat, mai întâi, la instalația Social Fiction a Prosper Center, un mix de fashion și tehnologie care își propune să reflecte, prin imposibilitatea de a fi localizată sau încadrată într-un gen, complexitatea fiecăruia dintre noi. Helen Hester și Nick Srnicek, cercetători și autori, au susținut două prezentări, plecând de la subiectele lor de cercetare: activismul tehnofeminist, respectiv, globalizarea și politicile colective. Un eveniment inedit a fost lansarea revistei Corner. Fotbal + Societate, care pune în discuție reprezentarea femeilor în fotbal, pe teren sau în tribune, însoțită de o discuție cu jucătoarele CFF Olimpia Cluj, un club de fotbal cu performanțe fără precedent în istoria recentă a României. Din același program a făcut parte și The Agency of Touch, un performance bazat pe atingere, realizat de Mădălina Dan în ședințe individuale, destinate unui singur ”spectator” – un participant care primește experiența tactilă și o transformă în feedback verbal sau interpretare desenată.

La invitația Temps d’Images, Alexandra Pirici a prezentat, împreună cu Mădălina Dan, Farid Fairuz și Manuel Pelmuș, acțiunea continuă Instrumente delicate manipulate cu grijă, o lucrare în mișcare, ironică și sugestivă, în cadrul căreia artiștii se lasă cu totul în voia publicului, reproducând diferite momente iconice selectate de public. Participanții au fost invitați să se plimbe prin sala goală și să se implice în crearea unei acțiuni oscilând între satisfacția recunoașterii, hilaritatea iscată de anumite situații, sau dramatismul unor imagini recognoscibile (precum cea a trupurilor încremenite ale cuplului Ceaușescu) – toate parte din imaginarul nostru colectiv și fiecare însoțită de propriul bagaj de asocieri intelectuale și senzoriale.

Cu asocierile de sens și cuvinte s-au jucat Ingrid Berger Myhre și Andreea David în Staff, un performance care construiește și deconstruiește niveluri de înțelegere folosind doar corpurile, o serie redusă de cuvinte și câteva obiecte. Renunțând la cuvinte, dar și la vestimentație, Andreea David și-a propus în solo-ul ei, Nud de femeie brunetă, să exploreze fetișizarea corpului gol și narcisismul care îi impune anumite moduri de prezentare.

Despre muncă și sacrificiile pe care le presupune s-a vorbit în adaptarea scenică a textului Alexandrei Badea, de către regizorul Frédéric Fisbach, într-un spectacol care a implicat și un cor format din actori amatori clujeni. O altă fațetă a temei a fost abordată în Provizoriu, un spectacol despre invizibilitate socială și etichetele pe care le aplicăm și care ne sunt aplicate în funcție pe care job-ul pe care îl avem (sau nu îl avem).

De o petrecere rurală am avut parte în Ghinga, spectacol cu regie multiplă (Valentina Gabor, Leta Popescu,Andrada Lazăr), ce spune povestea unui scriitor douămiist prins în capcana unor manifestări învechite, de inspirație comunistă, într-un sat din România. Un alt fel de ”petrecere” a avut loc în Foamea noastră cea de toate zilele, un spectacol-cină de Ana Mărgineanu și Radu Apostol ce pornește de la planul unui filantrop român de la începutul anilor ‘90 de a vindeca foamea printr-o cină cu prieteni.

Un alt eveniment provocator a fost Statul, performance-ul artistului bulgar Alexander Manuiloff, un experiment social care reproduce, simbolic, rolurile pe care ni le auto-atribuim în interiorul unui stat, de la majoritatea pasivă la cei cu înclinații anarhice, dictatoriale sau de responsabilizare civică. Concluzia a fost că nimic nu e mai simplu și mai dificil decât o cameră în care nu se află decât o masă, câteva scrisori și oameni lăsați să acționeze liber, în lipsa oricărui regulament.

Discuții intense a suscitat și spectacolul Cunthate [Ură], realizat de Teatru Béznă, un triptic care trasează un circuit al agresiunii, de la tortura aplicată prizonierilor politici, la cea aplicată femeilor într-un tip extrem de pornografie, și până la relațiile între sexe, corupte de influențe externe.

Diferite aspecte ale relațiilor de gen au pus în discuție și Ea e băiat bun (regia Eugen Jebeleanu), un spectacol despre identitate sexuală și acceptare, Pentru că Meriți (regizor Bogdan Georgescu), despre emancipare și dreptul de a alege al femeii, Produse Domestice (regia Ioana Păun, de Xandra Popescu), despre exploatarea bonelor filipineze de către angajatorii lor români, și Căpcăuni (autor Yann Verburgh), un spectacol lectură pe un text care schițează urmările traumatizante ale homofobiei la nivel global.

Aceeași temă a fost abordată și de performance-ul pentru un singur spectator de gen masculin al lui Farid Fairuz,You Might As Well Have Sung the Swedish National Anthem, o încercare de confruntare a  bărbatului cu propriile prejudecăți și sursele lor multiple, conștientizate sau nu. Parental Ctrl, în regia lui Ferenc Sinkó, vorbește, în schimb, despre un alt gen de relație: dintre generația Y și părinții lor.

Un alt fel de prejudecăți a abordat spectacolul Voi n-ați văzut nimic, de Alex Fifea și David Schwartz, după o documentare intensă despre un caz recent de abuz al poliției, în urma căruia o persoană a murit, iar vinovații rămân încă nepedepsiți. Cu o reținere rafinată în punerea în scenă, spectacolul a oferit imaginea brutală a mecanismelor care permit discriminarea instituțională, abuzul de putere și permisivitatea legii atunci când vine vorba de respectarea drepturilor celor aflați la marginea societății.

La capitolul lansări de carte, cea mai recentă carte a lui Mihai Goțiu – Fraierilor, vorbește despre relația dintre cultură și implicare civică, din perspectiva jurnalistului implicat activ în mișcările sociale recente, Tânărul artist de teatru – istorii recente, volumul coordonat de Oltița Cîntec, radiografiază sectorul creatorilor emergenți din teatrul românesc, reunind studii, articole și interviuri realizate de diverși contributori, iar All Inclusive reunește piese de teatru scrise de regizorul și dramaturgul Bogdan Georgescu în ultimii cinci ani. Sfîrșitul regiei, începutul creației colective în teatrul european, volum bilingv român-englez coordonat de Iulia Popovici, investighează, printr-o serie de eseuri scrise de teoreticieni europeni și interviuri cu artiști, metodele contemporane de creație teatrală, eliberată de tradiția viziunii unice a regizorului.

Finalul festivalului a fost marcat de un eveniment care a venit ca o recunoaștere a unor eforturi îndelungate: Miki Braniște, directoarea Temps d’Images, a fost decorată cu o importantă distincție a statului francez: titlul deChevalier des Arts et des Lettres. Aceasta i-a fost acordată în cadrul unei ceremonii care a avut loc la Bastionul Croitorilor, de către Christophe Gigaudaut, directorul Institutului Francez din România, Christophe Pomez, directorul delegat al filialei din București a Institutului Francez și Benoît Bavouset, omologul lui din Cluj. Într-un discurs emoționat, Miki a mulțumit celor care i-au susținut, de-a lungul timpului, activitatea, menționând că acest gest reprezintă o necesară confirmare a direcției pe care a ales să o urmeze.

Deși festivalul s-a încheiat pentru moment, activitatea din jurul Temps d’Images Cluj continuă în culise, unde se muncește intens, se trag concluzii și ne gândim deja la ediția viitoare. Un prim pas a fost deja făcut deja făcut în 25 noiembrie, când am aflat cu bucurie de câștigarea unei noi finanțări din partea Administrației Fondului Cultural Național, care va acoperi o parte din bugetul necesar ediției următoare.

O nouă rundă de mulțumiri se duce către toți cei care au contribuit la realizarea Temps d’Images 2015: parteneri, finanțatori, donatori, artiști, spectatori, invitați, voluntari și toți cei care s-au implicat într-un fel sau altul, cu entuziasm, energie și încredere că ceea ce facem contează.

Ne vedem în 2016!
Echipa Temps d’Images

Cu sprijinul: Dan Perjovschi
Mecena: Marcel Ionescu-Heroiu și D.A. (Donator Anonim)

Mulțumim susținătorilor generoși care au contribuit la realizarea festivalului în cadrul campaniei de crowdfunding de pe crestemidei.ro: Horea Brad, Brînduşa Ban, Eugen Pănescu, Manu Puşcaş, Raul Coldea, Cristina Iancu, Kinga Kelemen, Sebi Kovacs, Mirela Duculescu, Teatru-Spălătorie, Anna Adori, Beligăr Cristina, Cristi Burcă, Valentina Volcinschi, Kovacs Eszter, Oana Man, Csuszner Ferencz, Maki Ferenc, Anca Moş, Diana Câmpean, Emil Zbranca, Alexandra Tătar, Mircea Mare, Camil Camelia, Andreea Novac, Roxana & Lucian, Csoma Nora, Diana Buluga, Lorena C., Bazil, Timea Szabo, Paul Bota, Lavinia Jaba, Fero, Doru Taloş, Maria Mora, Marius Bogdan Tudor, Lorand Maxim, Raluca Iacob, Catinca Drăgănescu, Miruna Runcan, Diana Obiziuc, Dewi, Anca Bordean, Mihaela Alexandra Dancs, Flavia Dima, Vlad Creoşteanu, Xenia Havadi, Iulia Hurducaş, Ban Durzo, Clara Trăistaru, Nicoleta, Ştefi Timofte, Valentin, Rotaru Matei, Alex Sofronea, Bogdan Nechita, Claudiu Groza, Paul Pitea, Lucian Docea, Mihai Pedestru, Iulia Popovici, Ștefania Ferchedău, Ovidiu Caița, Diana Marincu și alți donatori anonimi.