Editorial

Discurs și realitate, tema celei de-a 10 ediții a festivalului Temps d’Images, reunește preocupările noastre împărtășite cu voi în acești ani. Diferite la fiecare ediție, temele — declinate artistic în funcție de subiectele majore ale momentului — au un fir roșu între ele: nevoia de a ne imagina viitorul.

Pentru a putea face acest lucru ne-am propus să ne uităm mai bine la prezentul și trecutul nostru. Pe parcursul anilor, Temps d’Images (Timpul imaginilor) a devenit imaginea timpului, o încercare de a înțelege lumea contemporană prin diverse forme de artă. Pentru că ne-am imaginat că urmează ceva după post-faliment am căutat noi instrumente de lucru, dar am dat de conflictul între discurs și realitate. Ne-am concentrat pe promisiunea viitorului, mai bun decât prezentul, și ce se întâmplă de fapt sub ochii noștri.

Discursul trece prin multe rafinări, de la a prezenta jumătăți de adevăruri la a deveni ficțiune. Dar și raportul nostru la realitate se modifică pentru că însăși realitatea este fluidă, are perspective multiple, cu „adevăruri” simultane. Adevăruri ce pot deveni greu de gestionat după ce ne-am obișnuit cu „un adevăr”, „o realitate” și „un tip de discurs”.

Este din ce în ce mai greu să distingem între știri adevărate și știri false, adevărul devenind o structură din ce în ce mai complexă. Discursul creează imagini care nu mai au legătură cu realitatea, produce simulacre. Emoționalul depășește raționalul, subiectivul devansează obiectivul. În acest peisaj tulbure, în ce mai putem avea încredere din ceea ce știm? Mai putem paria pe ceva sigur? Ce repere ne pot ajuta Imaginea însăși este discurs, iar noi încercăm să o conectăm cu aceste realități plurale, să le semnalăm existența, să creăm un context în care discursul dominant își pierde relevanța.

Timp de 10 ediții am încercat să ne păstrăm luciditatea integrând și emoțiile (față de evenimente marcante), am încercat să nu pierdem legătura cu realitatea. De acum, ștafeta e la voi!